Data publicări: 26 ianuarie 2024

Descoperă stilul tău de atașament

Îndrăznește să completezi chestionarul și să înțelegi mai bine relațiile tale

Stilul de atașament al unei persoane este modul său specific de a relaționa cu ceilalți oameni. Conform teoriei atașamentului, dezvoltată pentru prima dată de psihologul Mary Ainsworth și de psihiatrul John Bowlby în anii 1950, stilul atașamentului este modelat și dezvoltat în copilăria timpurie ca răspuns la relațiile noastre cu primii noștri îngrijitori (părinții sau bunicii).

Te rugăm să citești cu atenție fiecare afirmație și să notezi numărul din dreptul răspunsului care îți potrivește cel mai bine, respectând scala următoare: 1 - dezacord puternic, 2 - dezacord parțial, 3 - nu știu, 4 - acord parțial, 5 - acord puternic.

1. Mă simt neplăcut să ajung să depind de alții.
2. Oamenii nu sunt niciodată acolo unde ai nevoie de ei.
3. Mă simt în largul meu atunci când depind de alții.
4. Știu că ceilalți vor fi acolo unde am nevoie de ei.
5. Îmi este greu să am încredere în ceilalți.
6. Nu sunt sigur că pot avea întotdeauna încredere că ceilalți vor fi acolo unde am nevoie de ei.
7. Nu mă îngrijorez frecvent că voi fi abandonat.
8. Adesea îmi este teamă că, de fapt, partenerul/a nu mă iubește.
9. Mi se pare că ceilalți sunt rezervați în a-mi deveni apropiați pe cât mi-ar plăcea mie.
10. Îmi este teamă adesea că partenerul/a nu vrea să rămână cu mine.
11. Îmi doresc o comuniune completă cu o altă persoană.
12. Dorința mea de comuniune îi sperie uneori pe ceilalți.
13. Mi se pare relativ ușor să mă apropii de ceilalți.
14. Nu mă îngrijorez frecvent că cineva mi-ar putea deveni prea apropiat.
15. Mă simt oarecum stângăcit să fiu apropiat de ceilalți.
16. Mă irită că cineva să vrea să îmi devină prea apropiat.
17. Mă simt în largul meu când ceilalți depind de mine.
18. Adesea iubitul/a meu (mea) vrea să fim mai intimi unul cu celălalt decât mă simt eu bine.

Pentru a măsura atașamentul și a diferenția subiecții în funcție de stilul de atașament s-a folosit chestionarul lui Collins și Read (1990): AAS (Adult Attachment Scale), astfel:

• atașament securizant: itemii 3, 4, 7, 13, 14, 17;
• atașamentul evitant: itemii 1, 2, 5, 15, 16, 18;
• atașamentul anxios-ambivalent: itemii 6, 8, 9, 10, 11, 12;

Te rugăm să calculezi media aritmetică a scorurilor obținute la fiecare stil de atașament, astfel obți trei scoruri, câte unul la fiecare tip de atașament. Se consideră că subiectul are stilul de atașament la care scorul obținut este cel mai mare. Se utilizează această metodă de stabilire a stilului de atașament deoarece nu există tipuri pure, fiecare persoană având tipul ei specific de atașament.

Descrierea pe scurt a stilurilor de atașament

Atașamentul securizant

Copiii care sunt atașați securizant sunt vizibil supărați atunci când îngrijitorii lor pleacă și sunt fericiți când părinții se întorc. Când sunt înspăimântați, acești copii vor căuta mângâiere de la părinte sau îngrijitor (bunica, educatoare, bona).

Contactul inițiat de un părinte este acceptat cu ușurință de copiii atașați în siguranță și salută întoarcerea unui părinte cu un comportament pozitiv. În timp ce acești copii pot fi mângâiați într-o oarecare măsură de alte persoane în absența unui părinte sau a unui îngrijitor, ei preferă în mod clar părinții decât străinii.

Părinții copiilor atașați în siguranță tind să se joace mai mult cu copiii lor. În plus, acești părinți reacționează mai repede la nevoile copiilor lor și, în general, sunt mai receptivi la copiii lor decât părinții copiilor atașați nesigur.

Studiile au arătat că copiii atașați în siguranță sunt mai empatici în etapele copilăriei. Acești copii sunt, de asemenea, descriși ca fiind mai puțin perturbatori, mai puțin agresivi și mai maturi decât copiii cu stiluri de atașament ambivalent sau evitant.

Ca și copii

• Se separă de părinte fără anxietate
• Caută susținerea părinților atunci când este speriat
• Salută întoarcerea părinților cu emoții pozitive
• Preferă părinții proprii în locul interacțiunii cu persoane necunoscute

Ca adulți

• Au relații de încredere și de durată
• Tind să aibă o bună stimă de sine
• Împărtășesc sentimentele cu partenerii și prietenii
• Caută sprijinul celor din jur atunci când au nevoie
• Are capacitate de a împărtăși sentimentele proprii cu alte persoane.

Atașamentul evitant

Copiii cu stiluri de atașament evitante tind să evite părinții și îngrijitorii. Această evitare devine adesea pronunțată în special după o perioadă de absență. Este posibil ca acești copii să nu respingă atenția unui părinte, dar nici nu caută confort sau contact. Copiii cu un atașament evitant nu prezintă nicio preferință între un părinte și o persoană străină (complet necunoscută).

Ca și copii

• Pot evita părinții
• Nu caută prea mult contact sau alinare de la părinți
• Arată o preferință redusă pentru părinți (față de străini)

Ca adulți

• Pot avea probleme cu intimitatea
• Disponibilitate redusă pentru relațiile sociale și romantice
• Dificultăți în a-și împărtăși gândurile sau sentimentele partenerilor sau familiei
• Eșec în a sprijini partenerii în perioadele stresante
• Ca adulți, cei cu un atașament evitant tind să aibă dificultăți în intimitate și în a crea relații strânse. Ei de multe ori evită intimitatea folosind diverse scuze, cum ar fi orele lungi de lucru.

Atașamentul ambivalent

Copiii care sunt atașați ambivalent tind să fie extrem de suspicioși față de străini. Acești copii prezintă o suferință considerabilă atunci când sunt separați de un părinte sau de un îngrijitor, dar nu par liniștiți sau mângâiați de întoarcerea părintelui. În unele cazuri, copilul poate respinge pasiv părintele refuzând alinarea sau poate manifesta în mod deschis agresivitate directă către părinte. Pe măsură ce acești copii cresc, profesorii îi descriu adesea ca fiind lipicioși și dependenți.

Ca și copii

• Pot fi precauți în contactul cu străinii
• Devin foarte îngrijorați atunci când părinții pleacă de lângă ei și nu se simt securizați atunci când aceștia se întorc

Ca adulți

• Reticenți în a deveni apropiați de ceilalți
• Își fac griji că partenerul lor nu îi iubește
• Devin foarte tulburați atunci când relațiile romantice se termină
• Se pot agăța de copiii mici ca o sursă de securitate.

Este recomandat să te adresezi la unul din specialiștii Respiro pentru ședința de consiliere psihologică sau psihoterapie fie online sau la cabinet în Chișinău, atunci când observi că stilul tău de atașament afectează negativ viața de zi cu zi și relațiile tale.

Iată câteva situații în care ar putea fi util să consulți un specialist:

Probleme în relații: Dacă întâmpini dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale sau ai conflicte frecvente cu cei din jur, poate fi un semn că stilul tău de atașament influențează negativ interacțiunile.

Dificultăți în relația de cuplu: Problemele legate de atașament pot apărea în relațiile romantice, afectând comunicarea, încrederea și intimitatea. Un specialist poate ajuta la identificarea și gestionarea acestor probleme.

Probleme emoționale persistente: Dacă experimentezi emoții intense sau persistent negative, cum ar fi anxietatea, depresia sau sentimentul de singurătate, iar acestea par legate de relațiile tale, terapia poate fi benefică.

Dificultăți în gestionarea emoțiilor: Dacă ai dificultăți în exprimarea sau gestionarea emoțiilor tale și asta afectează relațiile sau starea ta de bine, un specialist te poate ghida în înțelegerea și gestionarea acestor aspecte.

Modelare relațională: Dacă observi că stilul tău de atașament are un impact asupra modului în care îți crești proprii copii sau afectează relațiile cu membrii familiei, poate fi util să consulți un specialist pentru a îmbunătăți aceste dinamici.

Dificultăți în stabilirea și menținerea limitelor: Stilul de atașament poate influența abilitatea de a stabili și menține limite sănătoase. Dacă observi dificultăți în acest sens, terapia poate oferi instrumente pentru gestionarea acestor aspecte.